Life in Pictures: Versuri

Showing posts with label Versuri. Show all posts

Saturday, January 28, 2012

Oglinda de mare

Aurora Georgescu ne-a incantat, in cadrul provocaii Life in Pictures, cu urmatoarea poezie :

PĂMÂNT ETERN
O rază călătoare
pe o creastă de val,
un val călător
pe-o oglindă de mare,
o mare mişcătoare
pe un PĂMÂNT ETERN.

O rază mângâietoare
pe o petală de floare,
o floare-nmiresmată
pe-un lujer plăpând,
un lujer crescând
Hrănit de ETERNUL PĂMÂNT.

O rază călăuză
pe chipuri de oameni
veseli sau trişti,
pete de viaţă
în Univers,
doar aici
PE ETERNUL PĂMÂNT

Thursday, January 19, 2012

Runda doi

Mergem mai departe cu postarea imaginilor paricipante la provocarea Life in Pictures 15-16 ianuarie

Sorin

-------------------------------------------------------------------------------------------

A different blog

-------------------------------------------------------------------------------------------

Iulisa

-------------------------------------------------------------------------------------------

Addicted to K

-------------------------------------------------------------------------------------------
Zamfir OnLine

-------------------------------------------------------------------------------------------

Pandhora

Momoți,

Scrisoarea de la 5 am primit-o în 7. Te rog să-mi spui dacă primești regulat scrisorile mele, căci și mie îmi vine ideea să le numerotez ca vestita femee din romanul francez. În scrisoarea de ieri, preocupat de gelozie, am uitat să-ți zic că tu ești Momoți a mea - numai a mea, că ești gingașă ca un crin și albă ca și el, dar nu așa de cuminte.

Titus îmi propune să-mi editez versurile și am și luat de la el volumul 1870-71 din "Convorbiri" unde stau "Venere și Madonă" și "Epigonii". Vai Muți, ce greșeli de ritm și rimă, câte nonsensuri, ce cuvinte stranii! E oare cu putință a le mai corija, a face ceva din ele? Mai nu cred, dar în sfârșit să cercăm.

De-ai fi aici te-aș pupa! Dar așa să pup în vânt? Căci tu ești începutul și sfârșitul vieții mele, cu tine se-ncepe și se-nchee gândul meu, al

lui

Emin

7 fevruarie 1882

Thursday, January 12, 2012

Scrisoare mamei

Pentru aceasta etapa a provocarii Life in Pictures, alegerea Anielei a fost "Scrisoare mamei" de Serghei Esenin, recitata de Stefan Iordache.

Provocarea Life in Pictures permite sa inscrii si versuri, nu doar fotografii sau clipuri. Nicoleta, care este si castigatoarea cartii oferite drept premiu la aceasta editie, a combinat versurile cu imaginile. Iata ce a iesit:

În adâncul inimii mele
Se-aude un cântec fără versuri –
Un cântec ce trăieşte
În sămânţa inimii mele.
Refuză să se amestece cu cerneala pe pergament;
Îmi învăluie dragostea într-o mantie diafană
Şi zboară, dar nu peste buzele mele.
Cum să îl cânt?

Mi-e teamă să nu se amestece cu eternul pământesc;

Cui să îl cânt?
Căci locuieşte în casa sufletului meu
De teama urechilor pline de sensibilitate.
Când privesc în mine,
Văd umbra umbrei sale;
Când îmi ating vârful degetelor
Îi simt vibraţiile.
Faptele mâinilor mele îi oglindesc prezenţa,
Aşa cum un lac reflectă stelele strălucitoare;
Lacrimile mele îl dezvăluie,
Aşa cum picăturile strălucitoare de rouă
Dezvăluie taina unui trandafir veştejit.

Este un cântec ce s-a născut din contemplaţie
Şi adus la suprafaţă de către linişte,
Evitat de larmă,
Îmbrăţişat de adevăr,
Repetat de vise,
Înţeles de dragoste,
Ascuns de trezire
Şi cântat de sufleteste cântecul dragostei.
Ce Cain sau Esaul ar putea să-l cânte?
Este cu mult mai parfumat decât iasomia;
Ce voce l-ar putea înrobi?
Este pecetluit la inimă, ca taina unei fecioare;
Ce coardă l-ar putea face să vibreze?
Cine îndrăzneşte să uneasă urletul mării
Cu ciripitul unei privighetori?
Cine îndrăzneşte să asemuiască strigătele unei furtuni
Cu suspinul unui copil?

Cine îndrăzneşte să spună cu voce tare
Cuvintele pe care numai inima le poate rosti?
Ce fiinţă omenească îndrăzneşte să cânte
Cântecul lui Dumnezeu?

Kahlil Gibran

Orbii - Charles Baudelaire

Asa cum stiti, la provocarea Life in Pictures se pot inscrie fotografii, versuri si clipuri. Iata ce a postat Addicted to K.

Orbii - Charles Baudelaire

O, suflete, priveşte-i! sunt trişti şi singuratici
Ridicoli fără voie, sinistre manechine
Ţintind spre nicăierea priviri de umbră pline
Neştiutori de lume, cu umblet de lunatici.

Pe faţa lor se stinge a cerului lumină!
Ei ochii şi-i îndreaptă spre larga depărtare
Şi-aşa cum trec pe stradă spre-o-nchipuită zare
Oricît de greu li-e gândul, ei fruntea nu şi-o-nclină.

Se pierd prin noaptea soră cu veşnica tăcere...
Tu râzi şi cânţi, cetate cu lacomă plăcere
Şi voluptatea vieţii cu frenezie-o sorbi.

Mă vezi numai pe mine, mai jalnic decât ei
Iar inima mă-ntreabă, când trec cu paşii grei
- De ce-şi ridică ochii spre cer, sărmanii orbi?

Scrisoare

Continui prezentarea materialelor inscrise la provocarea Life in Pictures. Dana Diaconu ne prezinta o Scrisoare a lui Al. Vlahuta, adresata fiicei sale Margareta.